Febra mă duce mereu la doctor sau o pot trata şi acasă?

7. Când sun/merg la doctor? Cum îmi pregătesc întâlnirea cu medicul, astfel încât să eficientizez lucrurile?

Următoarele situaţii trebuie să vă determine să mergeţi cu copilul la medic:

- ORICE sugar cu vârsta mai mică de 3 luni cu temperatura intrarectală > 38◦C; poate fi vorba de o afecţiune extrem de serioasă;
- Dacă febra copilului durează mai mult de 3 zile;
- Dacă aveţi de-a face cu febră înaltă (>40◦C);
- Dacă febra nu cedează, indiferent de medicaţia administrată;
- Dacă starea generală a copilului este alterată, refuză lichidele, “zace”; pentru sugari, faptul că nu udă măcar 4 scutece pe zi, iar pentru copiii mari faptul ca nu urinează mai mult de 12h sunt semne de deshidratare importantă;
- Dacă sugarul/copilul mic a fost recent vaccinat şi face febeă de peste 48 de ore;
- Dacă sunteţi îngrijoraţi (“semnul mamei”)

Pregătirea consultului:

- Scrieţi informaţiile legate de evoluţia bolii până în acel moment: când a apărut febra, dacă a asociat şi alte simptome, cum aţi măsurat febra etc.
- Amintiţi-vă informaţii relevante legate de zilele care au precedat debutul bolii: cu cine a intrat în contact copilul, dacă a fost cineva bolnav în anturajul său, dacă aţi călători în altă ţară etc.
- Faceţi o listă a medicamentelor pe care le-aţi administrat copilului până la întâlnirea cu medicul
- Scrieţi întrebările pe care vreţi să le adresaţi medicului

Royalty Free Stock Photo by Dreamstime

Complicaţii: convulsiile febrile

6. Complicaţii: convulsiile febrile. Ce sunt, ce fac dacă apar, cum le recunosc?

Convulsiile febrile sunt crize de tip epileptic, care sunt declanşate de febră, la copilul mic (3 luni-5 ani), în absenţa unei infecţii cerebrale de tip meningită sau encefalită.

Convulsii febrile simple:
- apar la copii cu vârsta între 6 luni - 5 ani, de durată scurtă, sub 15 min.
- nu se repetă în 24 de ore
- sunt de tip tonico-clonic generalizat sau hipotone
- se declanşează la creşterea bruscă a temperaturii peste 38,5 grade
- apar la copiii fără boli neurologice anterioare
- riscul recidivelor este crescut

Convulsii febrile complexe:
- sunt mai rare, apar la sugarul mic, până la 1 an
- crizele sunt de tip unilateral
- au durata mai lungă, putând depăşi 15 min.
- apar la copii cu probleme neuro-psihice cunoscute
- se pot repeta în decurs de 24 de ore

90% din convulsiile febrile sunt simple!

Ce avem de facut unui copil care are convulsii febrile?

- Îl aşezăm pe o suprafaţă plană (pătuţ, covor, podea) pe o parte;
- Îndepărtăm orice obiect contondent din preajma copilului;
- Scădem temperatura corpului şi a mediului ambient;
- Îl dezbracăm dacă este îmbrăcat cu hăinuţe strânse, care nu-l lasă să respire bine;
- NU INTRODUCEM NIMIC ÎN GURA COPILULUI;
- Îl ţinem de braţe pentru a nu îşi face rău în timpul crizei;
- Aşteptăm să treacă de la sine; dacă episodul convulsiv durează peste 10 minute, chemăm Ambulanţa.

Semne şi simptome ale febrei

5. Ce din aspectul copilului mă duce cu gândul că ar putea avea febră?

Simptome ale febrei moderate:

- Transpiratii

- Frisoare

- Cefalee

- Dureri musculare

- Pierderea apetitului

- Deshidratare
- Stare de slabiciune generală

Simptome ale febrei înalte:
- Halucinaţii
- Confuzie
- Iritabilitate
- Convulsii
- Deshidratare

Cauzele febrei ridicate

4. Cauze: de ce face febră un copil?

Cele mai frecvente cauze de producere a febrei la copii sunt:

- Infecţii virale (de căi respiratorii sau localizate la nivelul tractului intestinal)
- Infecţii bacteriene; (de căi respiratorii sau localizate la nivelul tractului intestinal)
- Insolaţie;
- Arsuri solare extreme;
- Anumite boli inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă;
- Tumori maligne;
- Unele medicamente, cum ar fi anumite antibiotice sau medicaţie folosită în tratamentul hipertensiunii arteriale sau al crizelor convulsive;
- Unele vaccinuri, cum ar fi DTP sau vaccinul antipneumococic.

Cum ne poate ajuta febra?

3. Febra – prieten sau duşman în lupta contra infecţiilor?

Ø Avantaje: 

 S-a demonstrat că peştii şi reptilele îşi cresc temperatura corpului atunci când le-a fost injectată o endotoxină bacteriană: peştii înoată către ape mai calde, şopârlele ies la soare pentru a-şi creşte temperatura corporală. Câtorva specii bacteriene le scade virulenţa şi ritmul de multiplicare la temperatură crescută (ex: până la introducerea antibioticelor, neurosifilisul era tratat prin creşterea temperaturii corporale). De asemenea, unor componente ale sistemului imunitar (neutrofile, limfocite) le creşte activitatea bactericidă şi fagocitică.

Ø Dezavantaje:

- Discomfort;
- Creşterea ratei metabolismului bazal cu 10-12% cu fiecare grad C peste valoarea de 37◦ C, lucru care poate agrava o afecţiune respiratorie preexistentă (creşte efortul respirator) sau o afecţiune cardiacă preexistentă.
- Convulsii febrile;
- Delir sau stupor.

De ce fac copiii febră?

2. Cum se produce febra şi de ce?

Există un echilibru între:

- Producerea de căldura de către ţesuturi (mai ales ficat şi muşchi), pe de o parte, şi:

- Pierderea de căldură prin periferie, pe de altă parte.

La nivelul hipotalamusului există un centru al termoreglării, care acţionează ca un termostat, cu rol de a menţine temperatura corpului constantă permanent. În mod normal, temperatura corpului trebuie menţinută în jurul valorii de 37◦ C. Dacă însă factori externi determină supraîncălzirea, respectiv răcirea corpului, au loc următoarele evenimente:

- Supraîncălzirea organismului → Hipotalamusul compară noua temperatură cu temperatura optimă, constată că e mai mare → porneşte mecanismele de pierdere a căldurii:
Ø Vasodilatatie → pierdere de căldură;
Ø Activarea glandelor sudoripare, care vor începe să secrete → transpiraţia.

- Răcirea organismului → Hipotalamusul compară noua temperatură cu temperatura optimă, constată că e mai mică → porneşte mecanismele de conservare, respectiv de creştere a ratei de producţie a căldurii:
Ø Vasoconstricţie periferică;
Ø Oprirea sudoraţiei;
Ø Producerea de căldura prin frison;
Ø Creşterea metabolismului celular.
Ø Piloerecţie (“piele de găină”).

Pirogenii sunt substanţe care provoacă febră. Pirogenii exogeni sunt reprezentaţi cel mai adesea de microbi şi produsele lor. Aceştia produc febra indirect, prin stimularea producerii pirogenilor endogeni (prostaglandine, TNF-alfa = component ale sistemului imunitar), care modifică termostatul hipotalamic, ca în figurile de mai jos:

Notă: imaginile folosite în acest articol aparţin autorilor site-ului Medicologia, cărora le mulţumim 

Când e febră şi când nu?

1. Definiţie: când e febră şi când nu? Principalele metode de măsurare a temperaturii.

Temperatura normal a corpului variază atât de la persoană la persoană, cât şi pe parcursul aceleiaşi zile, cu valori mai ridicate după-amiaza decât în cursul dimineţii. Sugarii au valori ale temperaturii normale mai ridicate decât preşcolarii, iar aceştia din urmă mai ridicate decât ale copilului mare.

Febra este definită ca o creştere a temperaturii corpului peste 38◦ C, măsurată intrarectal.

Temperatura corpului poate fi măsurată cu un termometru digital sau de sticlă (acesta va trebui scuturat bine înainte de folosire pentru a ne asigura ca temperatura pe care o arată este sub temperatura normală a corpului - 37◦ C), care trebuie ţinut nemişcat 2-3 minute. Nu mai este recomandată folosirea termometrelor cu mercur din cauza riscului crescut de spargere şi contaminare cu mercur.

Temperatura poate fi măsurată:

- Axilar: cu ajutorul unui termometru digital sau de sticlă plasat la nivelul axilei copilului.
Este o metodă rar folosită astăzi, deoarece este mult mai puţin precisă decât altele (valorile obţinute variază mult şi sunt cu mult mai scăzute decât valorile adevărate).
Dacă totuşi părintele nu se simte confortabil cu celelalte metode, va folosi această metodă, decât să nu verifice temperatura copilului deloc.

- Oral: cu ajutorul oricărui tip de termometru, prin plasarea acestuia la nivelul cavităţii bucale, sub limbă. Valorile obţinute sunt corecte, metoda însă poate fi aplicată cu greutate copiilor cu vârsta mai mică de 4 ani, care nu pot închide uşor gura în jurul termometrului, pentru o citire corectă.

- La nivelul urechii externe: cu ajutorul unui termometru digital cu infraroșii care măsoară temperatura la nivelul conductului auricular extern. Dispozitivul trebuie plasat astfel încât să se lipească și să formeze vid la nivelul conductului pentru o măsurare precisă. Această metodă nu poate fi folosită la sugarii mai mici de 3 luni.

- La nivelul frunţii (arterei temporale): cu ajutorul unui termometru digital care măsoară radiaţiile infraroşii de la nivelul arterelor temporale (frunte, tâmple). Capătul temometrului se mişcă uşor de-a lungul frunţii de la stânga la dreapta şi invers, până când temperatura înregistrată este afişată pe ecran; nu este valabil pentru sugarii mai mici de 3 luni.

- Rectal: cea mai precisă măsurătoare a temperaturii interne a corpului; se poate folosi orice tip de termometru, cu condiţia ca partea introdusă în corp să fie lubrifiată în prealabil. Se introduce uşor 1.5-2 cm în rect, poziţionând copilul cu faţa în jos şi ţinându-l nemişcat.

Diferenţele de temperatură măsurate rectal/oral faţă de temperatura măsurată prin celelalte metode expuse pot fi între 0.5-1◦ C.

După gradul creşterii temperaturii, putem avea următoarele stări:

- Subfebrilitate: 37-38°C
- Febră moderată: 38-39°C
- Febra ridicată 39-41°C
- Hiperpirexie: 41-42°C. Aceasta este o urgenţă medicală, indicând întotdeauna o afecţiune gravă şi implicit prezentarea la medic.